PORUNCILE SFINTE

Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (mormonii) tratează poruncile ca fiind îndrumările lui Dumnezeu în vederea trăirii unei vieţi neprihănite. Dumnezeu dă porunci prin revelaţie directă sau prin intermediul profeţilor Săi. Relatări scrise despre astfel de revelaţii pot fi găsite în scripturile sfinte. Dumnezeu dă porunci copiilor Săi deoarece El îi iubeşte. El ştie că „ticăloşia niciodată nu a fost fericire” (Cartea lui Mormon, Alma 41:10) şi că supunerea faţă de poruncile Sale va duce la bucurie şi pace în această viaţă şi la fericire veşnică în viaţa care va urma.

Membrii Bisericii cred, de asemenea, că din învăţăturile lui Hristos din Noul Testament şi din Cartea lui Mormon este limpede că atunci când ne supunem poruncilor are loc un efect purificator. Supunerea nu are legătură doar cu acţiunile unei persoane, ci şi cu gândurile şi intenţiile sale.

Cele zece porunci

Poruncile de bază pe care Dumnezeu i le-a revelat profetului Moise în vremurile Vechiului Testament sunt încă valabile pentru membrii Bisericii din ziua de astăzi. Aceste porunci, care pot fi găsite în capitolul 20 din Exodul, sunt: 
·    Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
·    Să nu te închini înaintea altor dumnezei.
·    Să nu iei în deşert Numele Domnului.
·    Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
·    Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
·    Să nu ucizi.
·    Să nu preacurveşti.
·    Să nu furi.
·    Să nu mărturiseşti strâmb.
·    Să nu pofteşti la bunurile aproapelui tău.
 Toţi profeţii începând cu Joseph Smith, inclusiv fostul profet şi preşedinte al Bisericii, Gordon B. Hinckley, au subliniat cât de important este pentru persoane individuale, pentru familii şi pentru comunitate să ţină cele zece porunci. În aceste zile, se acordă o importanţă sporită unora dintre aceste porunci, în special aceleia care este numită uneori „porunca a şaptea cea uitată”. Astfel, membrilor Bisericii li se cere să ţină legea castităţii, ceea ce înseamnă abstinenţă sexuală înainte de căsătorie şi fidelitate totală faţă de soţ sau soţie.
 Cuvântul de înţelepciune
 În anul 1833, Dumnezeu i-a revelat lui Joseph Smith o lege a sănătăţii pentru ca noi să ne menţinem trupurile sănătoase şi active. Această lege este cunoscută sub denumirea de Cuvântul de înţelepciune.
 În cadrul acesteia, o mare importanţă se acordă alimentaţiei sănătoase şi sănătăţii fizice şi psihice.
În cadrul ei, Dumnezeu interzice, de asemenea, consumul de:
 ·    tutun;
·    alcool;
·    cafea şi ceai negru;
·    droguri ilegale.
 Dumnezeu le promite mari binecuvântări fizice şi spirituale celor care ţin Cuvântul de înţelepciune. Studiile din zilele noastre confirmă multe dintre principiile pe care Joseph Smith le-a învăţat de la un Dumnezeu iubitor, în urmă cu aproximativ 200 de ani.
 Legea zeciuielii
 Principiul zeciuielii, acela că o persoană plăteşte de bunăvoie o zecime din venitul său pentru lucrarea Domnului, a fost cunoscut încă din vremurile Vechiului Testament. Avraam i-a plătit zeciuială lui Melhisedec (Genesa 14:17-20).
 Domnul finanţează Biserica Sa prin intermediul legii zeciuielii. În ziua de astăzi, toţi membrii activi ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă plătesc, de bunăvoie, ca zeciuială, o zecime din venitul lor. Zeciuiala este folosită pentru următoarele scopuri:
 ·    construirea templelor, caselor de întrunire şi a altor clădiri;
·    acoperirea costurilor administrative ale Bisericii;
·    finanţarea programului de muncă misionară;
·    producţia de materiale care sunt folosite pentru predare şi în cadrul organizaţiilor Bisericii;
·    munca din templu, genealogia şi alte activităţi numeroase ale Bisericii;
·    educaţie.
 Când Domnul a reamintit poporului Său despre această lege prin intermediul profetului Maleahi din Vechiul Testament, El a promis că urma să-i binecuvânteze pe aceia care erau pregătiţi să plătească o zeciuială corectă (Maleahi 3:10).
 Pe lângă cele menţionate deja, în Biserică sunt şi alte porunci care interzic sau cer un anumit tip de comportament. Cu toate acestea, Domnul a clarificat faptul că asumarea responsabilităţii pentru propriile noastre fapte este, de asemenea, una dintre poruncile Sale:
 „Pentru că, iată, nu este bine ca Eu să poruncesc în toate lucrurile; pentru că acela care trebuie constrâns în toate lucrurile este un slujitor leneş şi nu un slujitor înţelept; de aceea, el nu primeşte răsplată.
 Adevărat vă spun, oamenii trebuie să se angajeze cu sârguinţă într-o cauză bună, şi să facă multe lucruri de bunăvoie şi să realizeze multă dreptate;
 Pentru că ei au în ei puterea de a acţiona prin ei înşişi. Şi în măsura în care oamenii fac bine, în niciun caz ei nu-şi vor pierde răsplata” (Doctrină şi legăminte 58:26-28).